~Constantin Daniel: „Cuvinte româneşti în inscripţiile de la Basarabi“

În comuna Basarabi din judeţul Constanţa (fost Murfatlar) s‑au descoperit încă din anul 1957 un complex de vestigii arheologice datînd din secolul X–XI e.n. şi pe zidurile unor biserici s-au putut observa un număr considerabil de inscripţii.  Dintre acestea unele erau redactate în paleoslavă şi alfabet chirilic şi puţine în scriere glagolitică; altele în greacă, dar cea mai mare parte erau scrise într‑o scriere enigmatică care n‑a putut fi descifrată pînă in prezent.

Acestor inscripţii le‑au consacrat articole ştiinţifice: I. Barnea, Les monuments rupestres de Basarabi en Dobrodja, în „Cahiers archéologiques”, XIII (1962) p. 187–208; Idem, Repre­zentarea labirintului pe monumentele rupestre de la Basarabi, în „Studii şi cercetări de istorie veche”, I. anul XIV (1963), p. 191; Idem, Monumentele rupestre de la Murfatlar în „Din isto­ria Dobrogei” III (1971) p. 180–233; Damian Bogdan, Grafitele de la Basarabi, în „Analele Universităţii C. I. Parhon”. seria Ştiinţe Sociale şi Istorie, anul IX (1961) pag. 31–69; P. Diaconu şi P. Năsturel, Quelques observations sur le complexe archéologigue de Murfatlar (Basarabi) în „Dacia” XIII (1969) p. 443‑456; M. Comşa, K voprosy istolkovonia graffits iz Basarabi, în „Dacia” VIII (1964) p. 363–374. Mai recent au scris studii despre aceste in­scripţii academicianul bulgar V. Beşevliev, Beobachtungen über die protobulgarischen Runenschriften bei Basarabi (Murfatlar) în „Vestnik na narodnaia Muzeii – Varna”, tom XIII (1977), p. 49 sq. Studiul său nu dă descifrarea nici unui singur cuvînt însă prezintă o analiză a grafemelor din inscripţiile de la Basarabi. Mai recent însă profesorul Edward Tryjarsky de La Varşovia consacră un substan­ţial articol inscripţiilor de la Basarabi, intitulat: Alfabetul necunoscut (în limba polonă) în „Problemy” nr. 3. 1980, p. 1–18. Nici prof. Edward Tryjarsky nu reuşeşte să descifreze nici un singur cuvînt, astfel că nu poate spune în ce limbă sînt inscripţiile de la Basarabi. În schimb propune citirea unor nume proprii de sfinţi şi dă un alfabet al scrierii acesteia enig­matice pe care nu ni‑l însuşim. Dat fiind că nu se poate citi nici măcar un cuvînt în scrierea de la Basarabi. pe care sa­vantul polonez o numeşte „scriere necunoscută”, trebuie să considerăm că nu s‑a reuşit pînă acum să se citească nimic din aceste inscripţii, pentru că numele proprii pot fi citite în mai multe feluri, mai ales cînd lipsesc vocalele. Am considerat că scrierea enigmatică de la Basarabi, apărută în spaţiul de cultură bi­zantin, trebuie să aibă relaţii cu lumea bizantină îndeosebi. Şi de fapt sînt în această scriere numeroase grafeme gre­ceşti, dar nu numai din alfa­betul grec antic, ci şi din scrierea uncială, capitală şi din scrierea tachigrafică, apar ligaturi şi abreviaţii greceşti numeroase. Pe de altă parte, am fost convinşi că în inscripţii din mănăstiri şi biserici trebuie să se găsească, în primul rînd, numele lui Isus Hristos.

Şi. într‑adevăr, cercetînd cu atenţie textul acestor inscripţii în scrierea enigmatică de la Basarabi, am găsit întîi inscripţia de mai jos, care este înregistrată cu numărul E3 (227) de arhitectul V. Bilciurescu, fost conducător al şantierului arheologic de la Basarabi. (FIG. 1). Or, numerotînd grafemele de la stînga la dreapta, grafemele 4, 5 şi 6 sînt scrise CYC. Dar consoana Sigma majusculă în greacă se scrie şi C (cf. Ch. Cueuel, Elements de paléographie grecque, Paris, 1891, planche II, coloa­nele 2, 3, 4, 5, 6, 8 şi 9) iar Y se citeşte ou şi u (Ibidem, coloanele 1, 2 şi 3). Deci grafemele C Y C se vor citit SUS. Faţă de aceste grafeme era plauzibil să considerăm că este vorba, de o parte a numelui lui Isus şi grafema a 3‑a de la stînga la dreapta se citeşte I deci Isus. Dar după numele Isus urmează de obicei Hristos. Ştim că în scrierea de la Basarabi sînt şi grafeme ce reprezintă silabe, şi grafema a 9‑a de la stîngă spre dreapta este citită şi de prof. Tryjarsky OS.

În ceea ce priveşte grafema a 8‑a de la stînga spre dreapta, adică o stea cu şase colţuri, care dacă este o ideogramă ea ar trebui să se citeas­că ST pentru că în latină stea este stella, iar în greacă „stea” este aster. Dacă această stea o ci­tim prin silaba ST, grafema a 7‑a de la stînga spre dreapta trebuie citită HR şi CR ca să avem numele de CRISTOS care urmează obligatoriu după Iisus. Prima grafemă a acestei inscripţii este figu­rată de un semn ce ne este necunoscut. Dar V. Bilciurescu, căruia îi datorăm înregistrarea aten­tă a tuturor inscripţiilor de la Basarabi, a găsit o inscripţie în paleoslavă şi a descifrat ultimul rînd care este LUGER precedat de grafema care stă la începutul in­scripţiei noastre, întrucît cuvîntul înseamnă CALUgAR nu rămîne îndoiala că trebuie să‑l citim K (KLUgER’), (cf. copia inscripţiei pe care noi o citim în întregime SIMIANOS OT IANEV ‘KLUgER’) (FIG. 2). Grafema a 2‑a, de la stînga la dreapta se citeşte U ca şi grafema a 5‑a din Isus. Prin urmare inscripţia E3 (227) se va citi Cu Isus Hristos Reamintim că în paleoslavă ca şi în limba rusă una din cele mai frecvente formule de sa­lutare, era s Bogom „cu Dumnezeu”. Aici la Ba­sarabi formula de salut pare a fi fost Cu Isus Hristos, ceea ce este desigur o variantă ortodoxă a salutului, „cu Dumnezeu”.  Pe temeiul grafemelor pe care le cunoaştem şi al căror corespondent fonetic îl avem, putem merge mai departe şi să extindem descifrarea noastră. În prealabil însă vrem să elucidăm sensul grafemei, reprezentînd o săgeată îndreptată în sus: aceasta revine des şi este desenată mult mai mare decît celelalte caractere. Prof. E. Tryjarsky emite ipoteza că trebuie asociat cu termenul grec theos „Dumnezeu” dar nu se opreşte asupra ei. De fapt şi acad. V. Beşevliev menţionează aceste trei grafeme în arti­colul său (cf. planşa a V‑a) dar nu le dă sensul, întrucît în cele două articole săgeata în sus este însoţită de vocala e şi de silaba ‑os credem că ipoteza profesorului E. Tryjarsky este foarte plauzibilă căci cele trei grafeme se citesc Theos „Dumnezeu”. Dar cînd este singură săgeata fără să fie însoţită de vocala e şi de silaba ‑os, această săgeată mare îndreptată în sus spre cer este o ideogramă care se va citi tot theos „Dum­nezeu”. Astfel în inscripţia C (153) în care avem aceas­tă săgeată îndreptată în sus, trebuie citită în prima grafema de la stîngă la dreapta: Dum­nezeu.

Urmează Sigma majuscul pe care l‑am întîlnit în numele lui Isus, după el a treia grafema este citită u în scrierea grecească uncială şi în cea de tipar din secolul 17 şi 18 (cf. de ex. KYRIAKODROMION TOMOS A., tipărit la Moscova în 1796 passim) dar această vocală u de tipar reproduce scrierea uncială greacă unde u se face foarte similar literei u din inscripţia noastră. A patra grafemă o cunoaştem din nu­mele lui Isus, căci reprezintă vocala i. În fine vocala e este a cincea grafemă pe care o cunoaştem. Putem citi deci inscripţia: Dumnezeu suie (adică: înalţă) şi aceasta reprezintă o sentenţă scrisă de un călugăr de la Basarabi, un îndemn către monahii, din aceeaşi obşte. (FIG. 3). În inscripţia B4 (502), ultimul rînd al coloanei din dreapta (singurul rînd care se poate citi AUSTO fiindcă steaua cu şase colţuri, am văzut din numele lui Hristos, are  valoarea fonetică ST. Desigur Austo este o pronunţie greşită pentru Au­gust, dar din informaţiile ce ni le‑a pus la dis­poziţie marele turcolog român Mihail Guboglu, popoarele turcice scriu şi pronunţă Austo pen­tru August. Or, în Dobrogea în secolul al X‑lea erau popoare turcice, cum se va arăta mai jos, printr‑o inscripţie turcică. Într‑adevăr la acea epocă erau în Dobrogea uzii şi oguzii, strămoşii găgăuţilor, şi poate şi Pecenegii. Urmează LNI care trebuie citită Luni în româneşte, fiindcă în paleoslavă luni se spune ca în rusă ponedelnic, şi o dată care trebuie să o citim 8. Luni este scris în alfabet paleoslav. Putem determina cu aproximaţie anul în care 8 August cădea într‑o luni şi din datele ce ni le-a pus la dispoziţie prietenul nostru, fizicianul Eugen Toma, ar corespunde cu anii 998, 992, 987, 981, 970 din secolul al X‑lea, la sfârşitul lui. Alăturat dăm inscripţia B4 (502) (FIG. 4). Desigur, călugării români de la Basarabi au putut prelua pronunţia AUSTO de la popoare turcice. Din inscripţiile de la Basarabi reiese că alături de călugări români şi greci se aflau călugări bulgari care vorbeau bulgara slavizată şi desigur scriau în paleoslavă. Astfel, pe o inscripţie B3 (576) găsim un amestec de scriere chirilică în alfabetul enigmatic de la Basarabi, aşa cum am aflat că este şi în inscripţia anterioară, unde steaua în şase colţuri ce se citeşte ST era alături de scrierea chirilică. În această nouă inscripţie B3 (576) prima grafemă este aceea întîlnită în numele lui Christos (a 7‑a grafemă de la stînga la dreapta în inscripţia Cu Isus Christos). Aşadar această grafemă trebuie citită CR şi întregul cuvînt scris în continuare în alfabet chirilic se citeşte CREST „cruce”.

Verificăm astfel cu această citire că citirea numelui lui Christos este exactă (FIG. 5). Multe alte inscripţii au amestecate grafeme chirilice cu cele ale scrierii enigmatice de la Basarabi. De exemplu inscripţia din B4 (68) alăturată (FIG. 6). Primele trei grafeme de la stîngă la dreapta se citesc uşor fiind în alfabet chirilic. GER a patra grafemă de la stînga la dreapta, am întîlnit‑o în numele lui Isus şi se va citi I deci toată inscripţia este GERI

Dacă acest termen este scris într‑o limbă turcică are sensul de „înapoi”, dacă este scris într‑o limbă ugro‑finică are înţelesul de „vino”. Înclinăm mai curînd să credem că e vorba de o limbă turcică şi are sensul de „înapoi”, în joncţiune făcută călugărilor din mînăstirea de la Basarabi, sau unor năvălitori turci care ar fi venit să prade mînăstirea.

Sînt apoi numeroase inscripţii greceşti în această scriere enigmatică. De pildă B4 (498). Aici Dumnezeu este scris cu ideograma (se numeşte ideogramă un semn folosit în unele limbi şi care reprezintă un cuvânt întreg) săgeţii cu vîrful în sus, deci se citeşte Theos căci inscripţia este în limba greacă (mai exact se citeşte Theon la acuzativ singular, căci urmează un verb la imperativ al cărui comple­ment direct este). Grafema ce urmează este caracterul alfabetului grecesc, ce se citeşte psi. Pe baza aceluiaşi principiu arătat anterior, dat fiind că sunetul psi este rar şi în greacă, şi pe temeiul şi altor inscripţii. credem că această grafemă se citeşte p. Grafema a treia de la stîngă la dreapta este vocala i pe care o cu­noaştem din numele lui Isus. Grafema a patra de la stînga la dreapta reprezintă în scrierea greacă uncială silaba st şi este foarte des utilizată chiar în tipar cu acest ductus (cf. KYRIAKODBOMION susmenţionat, passim), urmează a cincea grafemă vocala e. Deci inscripţia greacă este: Theon piste, „crede lui D’zeu”. Pe altă inscripţie B3 (71) citim: Theos akove, Dumnezeule ascultă: în care Dumnezeu este scris prin săgeata îndreptată în sus, urmată de ceea ce se numeşte complementul fonetic silaba os pe care o cunoaştem şi din numele lui Hristos. Vocala a (din akove) lipseşte sau e notată printr‑o linie orizontală, ca în scrierea tachigrafică greacă (cf. Ch. Cucuel. Op. Cit., planşa II, coloana 14), unde reprezintă vocala a; urmează grafema k pe care o cunoaştem din îndemnul „cu Isus Hristos”; grafema a 4‑a de la stînga la dreapta este u sau ou corect, şi o cunoaştem din scrierea uncială greacă (vide supra); a cincea grafemă este vocala e. Deci: Theos akove „Dumnezeu ascultă”. Fără îndoială corect ar fi fost descris: Thee akove; Thee este la vocativ singular, dar nu vom reproşa această greşeală gramaticală călugărilor de la Basarabi. fiindcă în epoca tardivă s‑a folosit nominativul în locul vocativului în greaca bizantină. Restul inscripţiei este indescifrabil (FIG. 8). Dar inscripţiile greceşti în scrierea aceasta enigmatică sînt cu mult mai numeroase, şi pe unele din ele nu le descifrăm întrucît nu cunoaştem decît o mică parte din cele 120 grafeme folosite în scrierea de la Basarabi. Totuşi am putut citi  inscripţiile pe icoanele a doi sfinţi pe care le redăm alăturat. În inscripţia B4 (34) este un orant cu mîinile ridicate în sus avînd în jurul capului său o aureolă şi deasupra citim în scriere enigmatică.

Acest nume revine des la Basarabi căci îl găsim în inscripţia B4 (369) de trei ori dar şi în inscripţia B4 (35). Credem că acest nume trebuie citit de la stîngă la dreapta PIUS căci la Basarabi, aşa cum afirmă şi acad. Besevliev, se putea scrie şi aşa (FIG. 9). Într‑adevăr prima grafemă de la dreapta la stînga este consoana o în scriere greacă uncială (cf. Ch. Cucuel. Op. cit. planşa II, coloana 7, 8, 9, 10. 11 şi 12). Urmează grafema ce se citeşte i pe care o cunoaştem din numele lui Isus. A treia grafemă de la dreapta la stînga este u (cf. Ch. Cucuel, Op. cit. planşa II, coloana 4, 6, 7, 8, 9, 10 şi 11). Ultima grafemă este sigma majuscul pe care o cunoaştem din numele lui Isus. Deci PIUS numele sfînt şi la catolici şi la ortodocşi. Un alt chip de sfînt are o inscripţie mai complicată pe care o citim: o agios Dioscur (B4, 617). În stîngă chipului acestui sfînt care poartă un steag (şi este deci un sfînt militar) se ci­teşte vocala o care este articolul la nominativ singular. Urmează un a (alpha) cu o (omicron) şi consoana s (sigma) făcută ca un C majus­cul. Deci citim: o agios („sfîntul”). În dreapta, prima grafemă mare care seamănă cu un F majuscul se citeşte D (conform unor date luate din alte inscripţii), urmează un o (omicron) cu un apendice în jos ce formează C majuscul deci se citeşte s (sigma). În registrul imediat inferior în stînga o grafemă pe care am citit‑o c (în inscripţia „cu Isus Hristos”) după care vine o grafemă pe care am arătat-o că este u (cf. Ch. Cueuel, Ibidem). Ultima grafemă este r în alfabetul grec. Deci citim acest nume Dioscur în care i este omis, ştiut fiind că se omit des vocalele în aceste inscripţii (cf. chipul şi inscripţia de pe acest chip). Observăm că numele sfîntului de pe acest chip este DIOSCUR dar dacă cel ce l‑a făcut era grec ar fi scris numele lui corect în greacă DIOSCUROS cu terminaţie -OS (cf. A. Bailly, Dictionaire grec‑francais, Paris 1935, p. 518). Deci cel ce a scris legenda pe chipul sfîntului era ori român, ori bulgar, dar nu grec. (FIG. 10). Sînt însă inscripţii în care putem descifra pe temeiul grafemelor a căror valoare fonetică am putut‑o fixa, lexeme româneşti, cuprinse în textul unor inscripţii mai lungi, pe care nu le‑am putut descifra necunoscînd toate valorile fonetice ale celor 120 grafeme de la Basarabi. De exemplu, aşa sînt grafitele de la B4 (144) în primul rînd al inscripţiei se citeşte cuvîntul românesc silui. Tot aşa în B4 (81) se citeşte după o grafemă al cărei sens nu l‑am putut afla… cresc (FIG. 11 şi FIG. 12). Era de aşteptat ca la mînăstirea de la Basarabi să fie şi români întrucât spaţiul ponto‑carpato-danubian a fost totdeauna locuit de români. Pe de altă parte după câtva timp avea să se nască la sud de Dunăre un stat românesc care constituia imperiul româno-bulgar al Asăneştilor. Astfel că înainte de a căuta nume şi termeni turcici, trebuiau căutate în aceste inscripţii cuvinte româneşti şi ele au fost aflate acum, chiar dacă sînt puţine la nu­măr datorită faptului că nu cunoaştem decât o mică parte din grafemele inscripţiilor de la Basarabi. Desigur folosirea unui calculator electronic ar putea să ne dezvăluie mult mai numeroase lexeme româneşti. Dar aceşti termeni româneşti din secolul al X‑lea e.n. sînt o dovadă peremptorie a conti­nuităţii poporului românesc în spaţiul carpato‑ponto‑danubian iar pe de altă parte atestă vechimea românilor în Dobrogea.

Inscripţiile de la Basarabi sînt în limba paleoslavă, greacă şi română, cu caracterele scrierii enigmatice din acest complex arheolo­gic. Cuvintele nu sînt despărţite prin semne speciale, ci este o scriptio continua ca şi în tex­tele greceşti contemporane. Se scriu termenii inscripţiilor fără a se ţine seama de ortografia greacă, ci cuvintele se scriu fonetic. În ceea ce priveşte grafia paleoslavă, profesorul G. Mihăilă, Contribuţiuni la istoria culturii şi lite­raturii române vechi, Buc. 1976, p. 88-92, ară­tase că se percepe că autorul inscripţiei B4 (429) foloseşte o formă populară românească scriind Agousta pentru August în limba paleoslavă. Aceeaşi afirmaţie o face şi Damian Bogdan, că scriitorul inscripţiei B4 (34) nu era slav, deci era român sau grec astfel că existau indicii, şi înainte de decelarea unor cuvinte româneşti în aceste inscripţii, că monahii de la Basarabi puteau fi români. Observăm că monahii de la Basarabi făceau cu scrierea lor şi rebusuri. De exemplu: in­scripţia alăturată care trebuie să fie citită în paleoslavă, în scriere enigmatică de la Basarabi şi în scriere paleoslavă glagolitică.
Crucea din dreapta CREST „cruce”. în paleoslavă. Apoi la stînga, în josul grafemei de la Basarabi OS deci CRESTOS = Hristos… Deasupra este o glagolită care se citeşte consoana D dar se ştie că în paleoslavă literele au nume: az, buchi, vede, glagoli după care urmează consoana d care se numeşte dobro. Însă tot dobro este un substantiv care înseamnă „binele” (cf. I. D. Negrescu, Limba slavă veche, Buc. 1961, p. 318). Astfel de rebusuri ca şi complemente fonetice se întîlnesc des la Basarabi. Redăm inscripţia B4 (8 a) despre care am discutat, care are deci sensul: Hristos este binele (FIG. 13). Se ştie că în greacă există un joc de cuvinte între numele lui Hristos şi adjectivul care se pronunţă tot hristos: „bun”. De aici poate acel dobro „binele” din inscripţia de mai sus. În ceea ce priveşte datarea acestor texte şi deci şi a lexemelor
româneşti, vom arăta că profesorul Damian Bogdan, (Op. cit. p. 31–32) citeşte în inscripţia K1 (4) dată de pe o inscripţie paleoslavă anul 6500 (= 992 e.n.). Iar o altă inscripţie în limba greacă este citită de prof. I. Barnea luna Martie, indictionul 10, anul 6490 (= 982 e.n.). Inscripţia B4 (26). Un autor bulgar Kazimir Popconstantinov (Za nadpisite c datev ot skalinia manastir pri Murfatlar, Sofia, 1984) citeşte în inscripţia B4 (26) anul 6400 (= 892 e.n.). Totuşi este discutabil dacă la anul 892 exista alfabetul chirilic în care sînt multe din aceste inscripţii. Deci credem că nu greşim dacă afirmăm că grafittele de la Basarabi datează din secolul al X‑lea e.n. şi nu al IX‑lea cum crede savan­tul bulgar. Menţiunea termenilor români este cea mai veche atestare scrisă a limbii române, anterioară cu aproape şase secole scrisorii boierului Neacşu din Cîmpulung care datează din 1521. Trebuie să aducem mulţumirile noastre călduroase Arhitectului V. Bilciurescu, care a fost conducătorul şantierului de la Basarabi şi a descifrat mai  multe inscripţii în paleoslavă şi care are pregătită o importantă monografie despre vestigiile de la Basarabi. Arhitectului C. Bilciurescu şi ostenelilor sale datorăm putinţa de a fi avut la dispoziţie toate inscripţiile de la Basarabi şi aşteptăm cu multă nerăbdare apariţia monografiei sale care va dezvălui cititorilor toate aspectele legate de vestigiile de la Basarabi.
Ianuarie 1987

CONSTANTIN DANIEL


%d blogeri au apreciat asta: