Archive for the ‘1’ Category

An II , nr. 8 -Scrieri straromane , ipoteze , studii si opinii noi in tema protoromana

mai 11, 2008

~ In numerele anterioare din ” Dacoromanica “- Selectie din cele mai interesante texte (intre altele si despre enigmaticul autor Aethicus Histricus ) >> citeste aici

Reclame

~Ioan Mugioiu: „7 Kastra” în sec. XI – începutul sec. XII

mai 11, 2008

In Imperiul Bizantin, orase intarite se numeau KASTRON. Castrum era numit in sec. 8 o inta-ritura oraseneasca de pe timpul ostrogotilor, bizantinilor si longobarzilor.

Castrum Albiensium (vulgar Castres) a fost un oras in Galia. Castrum, oras în Sicilia. Castrum Caledonicum a fost un oras in Scotia. Castrum Corvolinum, oras intarit in Galia. Castum Heraldi, oras în Galia. Castrum Novum, oras in Dalmatia. Castrum Theodorici, oras in Galia. Castrum Vulpinum oras (oppidulum) in Galia. Si multe altele.

SEPTEN TRION, 7 OPPIDU si SEPTEM CASTRA sint cele trei denumiri, care s-au modificat la diferite timpuri, dar care si-au pastrat aceeasi insemnatate, dupa ce castrele romane din Dacia si-au pierdut importanta militară. Denumirile de SEPTEN TRION (an 1119 si tinind cont de inertia hartilor probabil chiar sec. 11), 7 OPPIDU (an 1290) si SEPTEM CASTRA (an cca. 1108, deci sec. 11-12) nu poate veni de la colonistii germani care au sosit in Transilvania in sec. 13. Denumirea de BURGUS (Bourg) la galii din Galia se regaseste si in greaca (si inseamna: porti). Prezenta ei la gali (chiar si numele regiunii de sud-est a Frantei, Burgundia (unde urmele galilor sint prezente si in arhitectura) indica ca BURGUS este de origine traca, adus aici de galateni. Ea patrunde si in Italia, probabil prin troianii lui Eneas, care infiinteaza Roma. >>>>

~Theodor Damian: „Limba misiunii creştine în spaţiul carpato-danubiano-pontic în primele secole după Hristos“

mai 11, 2008

Există atâtea mistere legate de existenţa strămoşilor noştri geto-daci că dispariţia quasi completă a limbii lor, în mod ciudat şi nejustificat aproape că nu ne mai miră. Explicaţiile care s-au dat până acum acestui fenomen sunt în majoritatea cazurilor insuficiente, nefondate ştiinţific şi lipsite de logică.Ele nu depăşesc stadiul de aserţiuni mai mult sau mai puţin artificiale. Este timpul astăzi, cu ajutorul cercetării interdisciplinare ce ne stă la dispoziţie cu şanse mereu crescânde de evaluare şi reevaluare mai obiectivă şi mai completă a fenomenului ce ne interesează, să aruncăm o nouă privire asupra acestei perioade a istoriei neamului nostru în vederea unei mai adecvate înţelegeri a ei.
Scopul acestei comunicări nu este acela de a trata subiectul în mod exhaustiv, ci doar de a reitera pentru cei care încă nu sunt convinşi, câteva argumente de ordin logic şi istoric în scopul readucerii problemei în actualitate, pe de o parte, şi de a stimula reflecţia critică asupra ei, în lumina noilor cercetări şi publicaţii, pe de altă parte. >>>>>>

~Maria Ciornei: „Pornind de la Vlahi“

mai 11, 2008

Valahii – descendenţii direcţi ai pelasgilor, civilizatorii lumii
Pelasgii, sau protodacii sunt cei mai vechi locuitori ai Europei, după unii cercetători chiar, cei mai vechi
locuitori ai Terrei (D. Bălaşa – Noi nu suntem urmaşii Romei). Anticii îi mai numesc şi hiperboreeni, ceea ce atestă conştiinţa identităţii acestor termeni, a sensului lor, şi despre aceştia vorbesc miturile.
N. Densusianu în “Dacia preistorică” Bucureşti 1913, pag. 988, spune că “primul om pământean, întemeietorul seminţiilor pământului” homus universales, identic cu Adam, a fost Pelasg – (Munteanul, sau Uranus).
Acesta a întemeiat neamul pelasgilor care şi-a întins stăpânirea pe un teritoriu imens. Considerăm lucru absolut posibil, dacă luăm în considerare ceea ce spune S. Coryll în opera “Valahii în Cartea Genezei „.

Acesta arată, ca şi Biblia, că înainte de deriva continentelor, pământul era o insulă înconjurată de ape. Mitul omului pelasg înregistrează prezenţa acestuia înainte de potopul lui Noe. >>>