An I ,nr. 6 / 2007 – UN SCRIITOR STRAROMAN ENIGMATIC : ” AETHICUS HISTRICUS „

• IN ACEST NUMAR :
• Artur Silvestri : „ Un «Iorga străromân»“( din vol. ” Bizant inainte de Bizant “,2006)
• Nestor Vornicescu: „ Un filosof străromân de la Histria “(reproducere integrala a studiului aparut in anul 1986 )
• ALFABETUL ” AETHICUS ” IN TREI REPRODUCERI DIFERITE( cu imagini )
  
• O CARTE IMPORTANTA ,REDESCOPERITA DE CERCETATOAREA AURORA PETAN – Alexandru Papadopol-Callimah: „Despre scrierile vechi perdute atingătoare de Dacia“ (vezi Columna lui Traian, 1874, nr. 9)
• Artur Silvestri: „Alfabetul «Aethicus»“(comentariu din anul 1986)
• Aethicus Histricus: „Cosmographia“ (fragmente din textul original) – ” Incipit liber etici..”

· In numerele anterioare , pe care le puteti gasi mai jos : Cercetari fundamentale –
# Mitropolitul Nestor, apostolul „ideii străromâne” ~Dr. Mihail Diaconescu , ~Dr. Nicolae Corneanu, ~Dr. Octavian Lazăr Cosma,~Prof. dr. univ. Pandele Olteanu ,~Diana Nedelcea, ~Mihai Andrei Aldea , ~Un erudit şi un reprezentant al “ideii străromâne”: Ştefan Alexe # Studii si opinii despre un episod inca ne-elucidat al Evului Mediu timpuriu romanesc: “BESSI ADUSI DE IMPARATUL JUSTINIAN LA <MANASTIREA SFANTA ECATERINA > DE LA MUNTELE SINAI”. Patru contributii importante reiau acest moment din perspective diferite; par. DUMITRU STANILOAE , acad. VIRGIL CANDEA , dr. AURORA PETAN si Par. MIHAI ANDREI ALDEA. # Alte cercetari esentiale ,precum ar fi – un studiu al acad.pr.prof.dr. MIRCEA PACURARIU -”Martiri din Provinciile Romane sud-dunarene ” ,,o traducere de Pr.Prof.dr. IOAN IONESCU a “Patimirii Sfantului Mare Mucenic Nichita <Gotul > si un studiu de ELENA BACIU CALUGARU despre ” Inceputurile crestinismului in Dacia si provincia romana Dacia in secolele I-IV”; de asemenea – doua studii exceptionale , inedite pana azi, semnate de savantii I.C. CHITIMIA SI VIRGILIU STEFANESCU – DRAGANESTI (cel de-al doilea – despre Ulfila si scoala lui ) , o recenzie de AURORA PETAN la un ciclu de cercetari ale scriitorului DUMITRU MANOLACHE asupra ” reminiscentelor de natura etnoistorica” privitoare la Sfantul Apostol Andrei si regiunile dunarene , o referinta importanta primita de la DAN CULCER , indicand elemente de alfabet gotic si o editie a ” Bibliei” lui Ulfila . In numarul inaugural al revistei , accesibil si el ,gasiti studii despre literatura straromana culta semnate de initiatorii acestei idei literare par . IOAN G.COMAN si Mitropolit NESTOR VORNICESCU , de adeptul cel mai activ astazi al ” ideii straromane ” – dr . ARTUR SILVESTRI , de prof . dr .DUMITRU BALAET – pe tema izvoarelor folclorice si un eseu de metodologie istoriografica – de GEORGE LIVIU TELEOACA

Artur Silvestri : „ Un «Iorga străromân»“( din vol. ” Bizant inainte de Bizant „,2006)

O adăogire asupra culturii străromâne s-a făcut cu ocazia unei cercetări, din 1986, de fapt un opuscul (cu text sumar şi analiză desfăşurată) intitulat „Aethicus Histricus, autorul unei Cosmografii şi al unui alfabet“, ce se dedică operei „unui filosof străromân de la Histria dobrogeană“ (Craiova, 1986). Este, precum o demonstrează în mod strălucit autorul acestei cercetări stranii, un daco-roman de la Pontul Euxin, trăitor în secolele IV-V e.n. adică înainte şi după anul 400, într-un mediu de „cultură romanică post-provincială“, a cărui putere de a crea original se dovedeşte a fi impresionantă. La drept vorbind, acest Aethicus Histricus (Aethicus Hister, însemnând „Eticul de la Histria“) nu era cu totul necunoscut la noi căci întâile menţiuni ce se făcuseră (urmând un „mémoire“ al francezului D’Avezac, de pe la 1852) îi aparţinuseră lui Nicolae Densuşianu în „Dacia preistorică“. Şi aceasta, bineînţeles, este una din temele abandonate ori suspendate, ori de-a dreptul luată în uşor şi proiectată în derizoriu căci atitudinea lipsită de gravitate impune în această ţară ce încă nu se orientează în istorie. Când se adaugă imaginea detestabilă ce s-a făurit, cu iscusinţă, pe seama lui Nicolae Densuşianu (un „extravagant tracoman“, „incapabil de echilibru ştiinţific“, „amator turbulent“ etc.) înţelegem că orice încheiere ce provine de la el se priveşte bănuitor şi se tratează cu prejudecăţi. Astfel încât, în aceste date, un studiu mai amănunţit nu se arătase a fi posibil şi de n-ar fi fost osârdia lui Nestor Vornicescu (ce îşi propune, astfel, revelarea integrală a epocii literare străromâne) ar fi de imaginat că şi de aci înainte această operă insolită ar fi rămas ignorată. Aşa cum se prezintă însă acum, e fapt sigur că>>>continuarea aici>>>
__________________________________________

comentariu din anul 1986

Nestor Vornicescu: „ Un filosof străromân de la Histria “(reproducere integrala a studiului aparut in anul 1986 )

Cosmografia se păstrează astăzi într-o versiune abreviată datînd din secolul al VIII-lea. Aethicus este recunoscut ca autor şi al altor scrieri, ale căror texte nu s-au păstrat. Ne interesează aceste lucrări îndeosebi, pentru că este vorba de opera unui adevărat om de cultură străromân, multulateral, un erudit care a văzut lumina zilei în părţile Histriei doborgene – în Scythia Minor a acelei vremi –, o operă asupra căreia în lucrările de specialitate de până acum nu găsim date, elemente de elucidare.

Filosoful străromân Aethicus Histricus, de viţă nobilă – cum spune Cosmografia – (nobile prosapia parentum), a putu fi un descendent al clasei conducătoare a cetăţii şi a regiunii Histria (Histriae regione) din Scythia Minor (nationae scythica) pe la jumătatea secolului al IV-lea. În capitolul XXII din Cosmografie, Aethicus precizează că s-a născut în Histria (ille Histria se exortum). Şi-a făcut educaţia şi a fost instruit în şcolile vremii din partea locului, în această cetate pontică, iar dacă provenea din clasa conducătoare a putut primi şi o instrucţie particulară, cu profesori de literatură clasică latină şi greacă, Dar nu este exclus ca, asemenea altor fii ai Daciei Pontice din secolele anterioare sau posterioare, să fi urmat şi cursuri academice la şcolile înalte ale timpului,>>>continuarea aici>>>

ALFABETUL ” AETHICUS ” IN TREI REPRODUCERI DIFERITE : versiunea D’ Avezac

Imaginea reproduce alfabetul lui Aethicus Histricus asa cum este publicat de A. D’Avezac in studiul dedicat acestui autor in 1852 , aparut la Paris . Imaginea este insotita de cateva explicatii sumare , de unde deducem ca eruditul francez incuviinta originea ” de natione scythica ” a enciclopedistului de la Pontul Euxin.

Interesant si semnificativ este si faptul ca studiul frncez era cunoscut si de Nicolae Densusianu , care il citeaza in ” Dacia Preistorica ” 

ALFABETUL ” AETHICUS ” IN TREI REPRODUCERI DIFERITE : Prezbiterul Ieronim, intr-un manuscris din veacul VIII

Alfabetul lui Aethicus Histricus se gaseste reprodus , in versiunea probabil cea mai veche care s-a pastrat , intr-un manuscris din veacul VIII, alcatuit de prezbiterul Ieronim ,la manastirea Freising din Germania ; el va fi editat in 1853 intr-o editie devenita clasica , a eruditului german H. Wuttke ,fara consultarea careia nici o cercetare serioasa in aceasta materie nu este posibila.

Raportat la ” versiunea D’ Avezac ” , alfabetul nu prezinta deosebiri majore , dar unele diferente exista si ar merita studiate atent, aflandu-se si explicatiile plauzibile.

ALFABETUL ” AETHICUS ” IN TREI REPRODUCERI DIFERITE : Hrabanus Maurus , intr-un manuscris din veacul IX

Alfabetul ” Aethicus „in forma  inclusa intr-o lucrare a eruditului Hrabanus Maurus, de la Manastirea Fulda ; acesta , asa cum precizeaza Nestor Vornicescu , ” insiruie , cu scurte introduceri , cateva alfabete : ebraic , grec, latin , (si) in al patrulea rand prezinta si alfabetul lui Aethicus  din regiunea Histria, < de neam scit > . La sfarsit, deci in al cincilea rand , prezinta si un vechi alfabet germanic „.

O CARTE IMPORTANTA , REDESCOPERITA DE CERCETATOAREA AURORA PETAN – Alexandru Papadopo l- Callimah : „ Despre scrierile vechi perdute atingătoare de Dacia “ (vezi Columna lui Traian, 1874, nr. 9)

Fragmente privitoare la ” Ethicus Ister ”

§ 11. Ethicus Ister
Ethicus de la Istria ( [Aiqiko~), geograf latin, a trăit pe la 350 după Chr.
Până la un timp, acest autor era cu totul necunoscut; era, după cum se exprimă Vivien de Saint Martin: «nom obscur et oublié parmi les plus oubliés et les plus discurs…». Acum ştim însă că Ethicus a scris două cărţi de cosmografie universală, din care una latineşte şi alta greceşte. Acestea sînt cu totul pierdute, afară de puţine fragmente publicate sub titlu: Cosmographia Ethici, la Veneţia 1513 şi la Paris 1577. Chiar aceste fragmente sînt desfigurate de copişti ignoranţi. Ethicus trata şi despre Dacia. Trei bărbaţi erudiţi în geografie s-au ocupat în timpii noştri cu mult zel despre Ethicus: D’Avezac, H. Wuttke şi F. Pertz.
Dom I. Lucas d’Achery, doctisimul benedictin al congregaţiunii de Saint Maur (Saint Quentin 1609–1685), care ne a lăsat o scriere sub titlu: Veterum aliquot scriptorum spicilegium (13 vol. în 4°: 1723, 3 vol. in fol.), colecţiune foarte preţioasă de documente şi acte de tot felul din evul de mijloc, publicând catalogul bibliotecii Monastirii de Saint Riquier (Picardia), compus la 831 după Chr., ne arată că în acel an 831>>>continuarea aici>>>

Artur Silvestri: „Alfabetul «Aethicus»“

Posibilă prin procese îndeajuns de complexe, între care stăruinţa dacilor liberi în teritoriul extra-provincial este cel mai de seamă, conservarea unei culturi dacice, poate chiar în forme scrise, chiar dacă esoterice şi practicată în comunităţi foarte izolate, se pot documenta, în planul ipotezei, şi prin alfabetul Aethicus, prezentat într-o erudită cercetare care va fi urmată de o alta, îmbogăţită şi de aspect monografic, de Nestor Vornicescu. Conservat în manuscrisele medievale care conţin abrevierea Cosmografiei lui Aethicus Histricus, acel savant păgân din Histria pontică, din jurul anului IV 400 e.n.) acest alfabet conţine 23 de litere, însoţite, după deziderate care aparţin epocilor străvechi de cultură, de câte o denumire care particularizează şi, deopotrivă, indică, prin iniţială, litera exemplificată de fiecare semn. Alfabetul, susţine Nestor Vornicescu, ar apărea în cîteva locuri ale „Cosmografiei“, unde s-au consemnat detalii enigmatice, slujind drept element secret şi ar fi, poate, deşi neobişnuit ca procedură, un alfabet propriu, o creaţie a lui Aethicus Histricus, ceea ce, însă nu este plauzibil. Denumirile literelor, foarte curioase, se alătură şi ele la caracterele grafice de asemenea ciudate şi cărora nu li s-a găsit până în acest moment analogii în alfabetele cunoscute. O anumită eleganţă, evidentă mai ales în copia de pe Cosmografie din secolul al VIII-lea, aparţinând lui Hieronim de la Freising, în Bavaria, impresionează în grafia acestor litere „fără familie“, ale căror denumiri sunt şi ele la fel de stranii şi misterioase: alamon, becach, cathu, delfoy, efothu, fomethu, garfou, hethmu, iosithu, kaithu, lethfu, malathy, nabaleth, >>>continuarea aici>>>

_________________________________________

Comentariu datand din anul 1986

Aethicus Histricus: „Cosmographia“ (fragmente din textul original) – Incipit liber etici

INCIPIT LIBER ETHICI, TRANSLATIO E PHILOSOPHICO EDITO[S] ORACVLO A HIERONIMO PRESBYTERO DILATVS EX COSMOCRAFIA ID EST MVNDI SCRIPTVRA

EDICTA AETHICI PHILOSOPHI COSMOGRAFI

1. Philosophorum scedulas sagaci indagatione investigam mihi laborem tantundem obposui ac hic de iniciis tanto studio indagare et altiora magnatimque [h]ac cursim tam astrologiam fastigiaque excellentia, quae necdum cerni quis possit. Illi conati sunt tam magna dixisse, quae nos metuendo ac dubitando scribere vel legere in usum coepimus temeranter adtrectare. Cur Aethicus iste cosmografus tam difficilia appetisse didicerit, quaeque et Moyses et vetus historia in enarrando distulit, et hic dicerpens protuli[t]. Unde legentibus obsecro ne me temerarium aestiment, cum tanta, ob aliorum audaciam, ea indagatione cucurrisse [que] conpererint.

2. Hic igitur Aethicus, Histriae regione, sofista claruit, primosque codices suos Chosmografiam nuneu-pavit, aliosque, non minora sed maiora dixisse cognovimus, quos Somografios appellavit. In codicibus, ubi Chosmografiam digressus est, multa enucleatim de fabrica[m] mundi inenarribile [m] texenus ait.

3. Primum omnium initium mirabili[or]um deus instituit illudque fundainentum principaliter posuit sua dispensatione mirabiliter atque potonter, quando omnes creaturas indivisas atque incompositas, in sua sapientia, aedificium summopere in unam ergatam instituit atque cas, quas ex nihilo fecit, multipliciter prolatas>>>continuarea aici>>>