Prof. dr. univ. Pandele Olteanu: „Codicele „Dionysiana” şi „Nomocanonul” lui Metodie în dezvoltarea literaturii canonice din secolele VI şi XVII

Studiu comparativ-istoric şi texte

I. Aspecte generale de cadru şi principii de metodă.

Nu ne îndoim că mulţi cititori vor fi surprinşi de noutatea temei, de extinderea ei în timp şi spaţiu, de atestările textologice şi uneori chiar de interpretarea lor. „Cîmpul stilistic”, cum spunea Lucian Blaga, al interferenţelor, al izvoarelor şi chiar al istoriei întregii literaturi juridico-canonice, este complex şi puţin cunoscut de publicul larg. Cere o pregătire pluridisciplinară, filologico-textologică, pentru a fi cercetat. În plus, textul celor două monumente este greu accesibil. Operele lui Dionysius Exiguus le găsim în Patrologia latină a lui Migne vol. 67 şi în ediţii vechi extrem de rare. Nomocanonul lui Metodie se cunoaşte în ediţia lui Rosenkampf (1829), în ultima ediţie a lui I. Sreznevschi din 1899 şi în două copii manuscrise din sec. XIII-XIV şi al XVI-lea. Textul însă este atrociter laceratus. Trebuia reconstruit şi editat critic. Descoperirea permanentă de noi manuscrise slave cu conţinut juridic ne obligă la noi completări şi corectări de opinii. Abia acum ştim, de ex., că se cunosc în ţară şi în depozitele din străinătate peste trei sute de manuscrise slavo-române cu conţinut juridic, catalogate de cercetătorul Rau Constantinescu. Astăzi ştim că în Ţările Române, îndeosebi în Moldova de nord s-a creat o bogată literatură nomocanonică slavo-română, care, prin structură şi adaosuri, poartă atît pecetea izvoarelor slave, începînd cu nomocanonul sistematic alcătuit la Vidin prin 1359-1360, cît şi pe aceea a bătrînilor noştri cărturari. Acum am dovedit cu texte paralele că primele pravile în limba română au la bază îndeosebi aceste izvoare slave de redacţie moediobulgară, cum este Pravila de la Bistriţa, care stă la baza Pravilei de la Govora (1640-1641), ca>>> continuarea aici >>>


%d blogeri au apreciat asta: