Dr. Nicolae Corneanu: „Literatura ponto-danubiano-carpatică şi contextul ei european”

Literatura europeană a Evului Mediu timpuriu reprezintă un capitol de cultură menit să întregească o formaţie intelectuală corespunzătoare. Aşa cum nu poate fi omisă cunoaşterea antichităţii, fie greco-romană sau de altă natură, la fel este de neconceput ignorarea perioadei imediat următoare, care, pentru spaţiul european, o constituie aşa-numita perioadă „patristică”. Ca români am avea motive suplimentare de natură să justifice necesitatea familiarizării cu scriitorii acelui timp, dat fiind că operele lor, tălmăcite încă din bună vreme, reprezintă unul din capitolele esenţiale ale vechii noastre literaturi. Aşa cum s-a arătat mai ales în ultimii ani printre autorii europeni de la începutul Evului Mediu se găsesc şi cîţiva străromâni, destul de puţin cunoscuţi ca atare pînă acum, ale căror opere „au greutatea lor, mai mică sau mai mare, în determinarea fizionomiei spirituale a poporului român”1. Astfel, s-a evidenţiat, în vremea din urmă, cu îndreptăţire, că începuturile culturii noastre, în concret, ale literaturii, aparţin nu secolelor X-XI, cu atît mai puţin unei epoci numită mai tîrziu „slavonă” şi că se leagă de nume ca Teotim al Tomisului, Ioan Cassian, Dionysius Exiguus, Auxenţiu din Durostorum, Niceta al Remesianei etc., care au trăit în vremea formării noastre ca popor. Şi lor, ca şi celorlalţi numeroşi scriitori ai epocii denumite „patristice”, merită să le fie tălmăcită fascinaţia pe care o exercită atunci cînd începi să-i frecventezi. Sentimentul acesta creşte pe măsură ce se constată că, în multe privinţe, nu puţini cărturari din epocile următoare şi chiar reprezentanţii timpurilor moderne i-au avut ca precursori. O cercetare aprofundată>> continuarea aici >>>


%d blogeri au apreciat asta: